țintatadjectiv
țin-tat
Definiții
adjectiv
1Care este fixat, prins cu ținte sau cu cuie mici.
„Panoul țintat pe perete era plin de afișe."
adjectiv
2Care este orientat sau îndreptat spre un scop precis; care are o țintă.
„Proiectul țintat spre îmbunătățirea mediului a fost aprobat."
Gramatică
Plural
țintați (masc.), țintate (neutru/fem.)
Articulat
țintatul (masc. nearticulat), țintata (fem. articulat)
Adjectiv provenit din participiul verbului 'a ținta'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul.
Expresii și locuțiuni
a fi țintat la ceva — a avea un scop bine definit, a urmări ceva cu insistență
Etimologie
Din verbul 'a ținta', derivat din substantivul 'țintă', de origine slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' inițial, nu cu 't' simplu: 'țintat', nu 'tintat'. Atenție la diacritice: 'ț' și 'â'.