țintar - definiție, sinonime, exemple

DEX › țintar

țintarsubstantiv

țin-tar

Definiții

substantiv neutru

1Instrument de măsurat și de trasat linii drepte, format dintr-o riglă gradată și un braț mobil, folosit în geometrie și desen tehnic.

„La ora de matematică, elevii au folosit țintarul pentru a desena un unghi drept."

substantiv neutru

2Unealtă folosită pentru a însemna sau a marca un punct pe o suprafață, asemănătoare cu un compas sau un vârf ascuțit.

„Tâmplarul a folosit țintarul pentru a marca locul unde trebuie să bată cuie."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

țintare

Articulat

țintarul

Pluralul este 'țintare', iar articulat hotărât la singular este 'țintarul'. Se folosește frecvent în contexte tehnice și școlare.

riglăcompastrusă de geometrie

Din slavă (veche) 'cintar' sau din bulgară 'cintar', cu sensul de 'cântar' sau 'instrument de măsurat'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' la început și cu 'i' după 'ț', nu 'tintar' sau 'țîntar'. Atenție la diacritice!

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.