Definiții
substantiv neutru
1Mică etichetă tipărită, cu valoare poștală, care se lipește pe scrisori sau pe colete pentru a dovedi plata taxei poștale.
„Am lipit un timbru pe plic înainte de a-l trimite."
substantiv neutru
2Ștampilă sau instrument cu care se aplică o marcă pe documente, pentru a le valida sau a le data.
„Secretara a aplicat timbrul pe contract."
substantiv neutru
3Taxă sau impozit plătit prin intermediul unor mărci speciale, aplicat pe anumite acte sau operațiuni.
„Pentru eliberarea certificatului, trebuie să plătești un timbru fiscal."
Expresii și locuțiuni
a pune timbru — a aplica o ștampilă sau a plăti taxa corespunzătoare
timbru fiscal — marcă specială care atestă plata unei taxe către stat