timbru - definiție, sinonime, exemple

DEX › timbru

timbrusubstantiv

tim-bru

Definiții

substantiv neutru

1Mică etichetă tipărită, emisă de stat, care se lipește pe scrisori sau pe colete pentru a dovedi plata taxei poștale.

„Am lipit un timbru pe plic înainte de a-l trimite."

substantiv neutru

2Ștampilă sau marcă aplicată pe un document pentru a-l valida.

„Contractul trebuie să aibă timbrul fiscal al instituției."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

timbre

Articulat

timbru

Forma de plural este 'timbre' (nu 'timbri').

marcă poștalăștampilă

a pune timbru — a aplica o ștampilă sau un timbru pe un document pentru a-l face valabil.

Din franceză timbre, care provine din greaca veche tympanon (tobă), prin latină tympanum.

Se scrie corect: Se scrie 'timbru', nu 'timbr' sau 'timbru' cu 'i' după 'm'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.