Definiții
substantiv feminin
1Felul în care sunt aranjate și legate între ele firele sau particulele unui material, care îi dă o anumită senzație la atingere sau la vedere.
„Textura pânzei de in este aspră și naturală."
substantiv feminin
2Structura internă a unei roci, a unui sol sau a unui țesut, care îi determină aspectul și proprietățile.
„Textura solului argilos este fină și lipicioasă."
substantiv feminin
3În artă și design, aspectul vizual sau tactil al unei suprafețe, creat prin tehnici sau materiale.
„Artistul a folosit textura pentru a da profunzime picturii."
Etimologie
Din franceză texture, latină textura (țesătură, împletitură), de la texere (a țese).
Se scrie corect: Se scrie cu 'x', nu cu 'cs': textură, nu 'tecs tură'. Atenție la diacritice: textură (cu ă la final).