testamentaradjectiv
tes-ta-men-tar
Definiții
adjectiv
1Care se referă la testament, care este prevăzut într-un testament sau care este făcut prin testament.
„Dispozițiile testamentare au fost respectate de moștenitori."
adjectiv
2Care este lăsat prin testament, care provine dintr-o moștenire testamentară.
„A primit o sumă testamentară de la unchiul său."
Gramatică
Articulat
testamentarul (masc. sg.), testamentara (fem. sg.)
Adjectiv care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: testamentar, testamentară, testamentari, testamentare.
Sinonime
testamentalmoștenitlăsat prin testament
Antonime
intestatab intestat
Expresii și locuțiuni
dispoziție testamentară — Instrucțiune sau dorință exprimată într-un testament cu privire la distribuirea averii după moarte.
succesiune testamentară — Moștenire care se realizează conform prevederilor unui testament.
Etimologie
Din franceză testamentaire, care provine din latină testamentarius.
Se scrie corect: Se scrie testamentar, cu 'e' după 't' și cu 'a' după 'm', nu 'testamantar' sau 'testamentar' cu 'i' în loc de 'e'.