testamentsubstantiv
tes-ta-ment
Definiții
substantiv neutru
1Act juridic prin care o persoană își exprimă voința cu privire la bunurile sale după moarte.
„Bunicul și-a scris testamentul la notar."
substantiv neutru
2Figurat: moștenire spirituală sau culturală lăsată de cineva.
„Opera lui Eminescu este un testament pentru cultura română."
substantiv neutru
3În religie, fiecare dintre cele două părți ale Bibliei (Vechiul și Noul Testament).
„În Noul Testament sunt relatate faptele lui Iisus."
Gramatică
Substantiv neutru, pluralul este 'testamente'. Articolul hotărât singular: 'testamentul'.
Expresii și locuțiuni
a face testament — a-și exprima în scris ultima voință cu privire la bunuri
Vechiul Testament — prima parte a Bibliei, scrisă înainte de nașterea lui Iisus
Noul Testament — a doua parte a Bibliei, care cuprinde viața și învățăturile lui Iisus
Etimologie
Din latină 'testamentum', derivat din 'testari' (a mărturisi).
Se scrie corect: Se scrie 'testament', nu 'testamant' sau 'testamint'. Atenție la grupul 'st' și la finalul '-ment'.