tenissubstantiv
te-nis
Definiții
substantiv neutru
1Sport care se joacă între doi jucători (sau două perechi) cu rachete și o minge mică, pe un teren dreptunghiular împărțit de o plasă.
„În fiecare vară, joc tenis cu prietenii la clubul sportiv."
substantiv neutru
2Încălțăminte sport ușoară, folosită pentru sport sau pentru mersul zilnic, numită și adidași.
„Am cumpărat o pereche de teniși albi pentru ora de educație fizică."
Gramatică
La plural, pentru sensul de încălțăminte, se folosește forma 'teniși' (substantiv masculin la plural).
Sinonime
sport cu rachetaadidași (pentru încălțăminte)
Expresii și locuțiuni
a juca tenis — a practica sportul tenis
teren de tenis — suprafața special amenajată pentru jocul de tenis
Etimologie
Din franceză 'tennis', care provine din engleza 'tennis', probabil din franceza veche 'tenez' (țineți), folosit în jocul de paletă.
Se scrie corect: Se scrie 'tenis', nu 'tennis' (cu doi 'n'), deși vine din engleză. Atenție la pluralul 'teniși' pentru încălțăminte.