temeniverb
te-me-ni
Definiții
verb tranzitiv
1a se teme de cineva sau de ceva; a avea frică, a se speria
„Copiii se temeni de întuneric."
Gramatică
Formă de persoana a II-a singular, prezent, de la verbul 'a se teme' (tu te temi). Se conjugă: eu mă tem, tu te temi, el se teme.
Sinonime
a se speriaa se înfricaa se cutremura
Antonime
a se încumetaa fi curajos
Expresii și locuțiuni
a se teme de umbra proprie — a fi exagerat de fricos
Etimologie
Din latină 'timere' (a se teme), cu influență slavă.
Se scrie corect: Se scrie 'temeni', cu 'e' după 't', nu 'timeni'.