temeinicadjectiv
te-mei-nic
Definiții
adjectiv
1Care este făcut cu seriozitate, cu grijă și cu atenție, având o bază solidă.
„A făcut o muncă temeinică pentru proiectul de științe."
adjectiv
2Care are o pregătire solidă, profundă, într-un domeniu.
„El este un elev temeinic la matematică."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: temeinic (masc. sg.), temeinică (fem. sg.), temeinici (masc. pl.), temeinice (fem. pl.).
Expresii și locuțiuni
a pune temeinic — a întemeia, a da o bază solidă
Etimologie
Din slavă (veche) 'těmьnъ' sau derivat din 'temei' (bază, fundament), cu sufixul '-nic'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 't' și cu 'i' înainte de 'n', nu 'temenic' sau 'temeinic' cu 'â'.