tehnicadjectiv
teh-nic
Definiții
adjectiv
1Care se referă la tehnică, la aplicarea practică a cunoștințelor științifice în industrie, construcții etc.
„Școala tehnică pregătește specialiști pentru industrie."
adjectiv
2Care se referă la procedeele, metodele sau instrumentele folosite într-o activitate specializată.
„Problema are o soluție tehnică simplă."
adjectiv
3Care ține de latura practică a unei activități, spre deosebire de cea artistică sau teoretică.
„Apreciez mai mult partea tehnică a filmului decât povestea."
Gramatică
Articulat
tehnicul (neutru), tehnicii (masculin)
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: tehnic (masc. sg.), tehnică (fem. sg.), tehnici (pl.), tehnice (fem. pl.).
Expresii și locuțiuni
desen tehnic — reprezentare grafică a unui obiect, realizată după reguli precise, folosită în proiectare
control tehnic — verificare a stării și funcționării unui vehicul sau a unei instalații
avarie tehnică — defecțiune apărută la un aparat, mașină sau sistem
Etimologie
Din franceză technique, germană technik, rusă технический (tehnicheskii), prin intermediul latină târzie technicus, din greacă technikos (referitor la artă sau meșteșug).
Se scrie corect: Se scrie cu 'h' după 't': tehnic, nu 'tenic'. Atenție la forma feminină: tehnică (cu ă), nu 'tehnică' cu 'e'.