teacăsubstantiv
tea-că
Definiții
substantiv feminin
1Înveliș sau toc în care se păstrează un obiect ascuțit sau tăios, de obicei un cuțit sau o sabie.
„Și-a scos cuțitul din teacă pentru a tăia pâinea."
substantiv feminin
2Înveliș protector al unor semințe sau fructe (de exemplu, păstaia unor plante).
„Boabele de fasole sunt în teacă."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'teciile'.
Expresii și locuțiuni
a scoate sabia din teacă — a începe un conflict sau a fi gata de luptă
Etimologie
Din slavă veche 'toka' sau din maghiară 'tegez', cu sensul de toc, înveliș.
Se scrie corect: Se scrie 'teacă' cu 'ea' și 'ă' la final, nu 'teaca' fără cratimă sau 'teaka'.