tătarsubstantiv
tă-tar
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care face parte din populația de origine turcică stabilită în regiunile din jurul Mării Negre, în special în Crimeea și în unele zone din România.
„Bunicul meu era tătar și vorbea limba tătară."
substantiv masculin
2Membru al unui popor nomad din Asia Centrală care a invadat Europa în secolul al XIII-lea sub conducerea lui Batu Han.
„Tătarii au cucerit o mare parte din Rusia în Evul Mediu."
Gramatică
Forma feminină: tătară (plural: tătare). Adjectivul corespunzător: tătăresc.
Expresii și locuțiuni
a veni ca tătarii — A veni pe neașteptate, cu repeziciune și cu zgomot, provocând panică.
Etimologie
Din slavă sau direct din turcă, probabil prin intermediul limbilor slave, de la numele poporului tătar.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: tătar, nu tîtar. Atenție la plural: tătari, nu tătări.