târnăcop - definiție, sinonime, exemple

DEX › târnăcop

târnăcopsubstantiv

târ-nă-cop

Definiții

substantiv neutru

1Unealtă agricolă sau de construcție, formată dintr-un mâner de lemn și o parte metalică ascuțită, folosită pentru săpat, spart pământul sau pietre.

„Muncitorul a folosit târnăcopul pentru a sparge piatra din drum."

substantiv neutru

2În limbaj popular, unealtă asemănătoare cu sapa, dar cu vârf ascuțit, folosită pentru lucrări grele în pământ.

„Bunicul a luat târnăcopul din șură ca să sape șanțul."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

târnăcoape

Articulat

târnăcopul

Pluralul este târnăcoape, iar articulat hotărât la singular este târnăcopul. Se folosește frecvent la plural pentru a desemna mai multe unelte.

sapăhârlețcazma târnă

a munci cu târnăcopul — a munci foarte greu, cu efort fizic intens

Din bulgară târnakop, compus din târna (spin) și kop (a săpa), sau din turcă târnakop.

Se scrie corect: Se scrie cu â (târnăcop), nu cu î (tîrnăcop). Atenție la forma de plural: târnăcoape, nu târnăcopuri.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.