targăsubstantiv
tar-gă
Definiții
substantiv feminin
1Pânză sau material rezistent întins pe două bare paralele, folosit pentru transportul bolnavilor sau răniților.
„Brancardierii au dus rănitul pe targă până la ambulanță."
substantiv feminin
2Dispozitiv similar folosit pentru transportul altor persoane sau obiecte grele.
„Targa de camping a fost foarte utilă la drumetie."
Gramatică
Articolul nehotărât: o targă. Pluralul se folosește cu articol: tărgile.
Sinonime
brancardăpurtătoarecărucior de transport
Expresii și locuțiuni
a fi pe targă — a fi grav rănit sau bolnav, necesitând transport medical
Etimologie
Din franceză civière, dar forma românească provine din maghiară targa sau direct din latină, prin intermediul slavon. Este un cuvânt vechi în limba română.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: targă, nu tîrgă. Atenție la plural: tărgi, cu ă.