1Învelișul exterior al boabelor de cereale (grâu, secară, ovăz etc.), care se desprinde la măcinare și se folosește ca hrană pentru animale sau în alimentație.
„Bunica dădea găinilor tărâță amestecată cu apă."
substantiv feminin
2Pieptul sau coaja subțire a unor fructe sau semințe, care se îndepărtează la curățare.
„Tărâța de orez se folosește la prepararea unor produse de patiserie."
Gramatică
Gen
feminin
Număr
singular
Plural
tărâțe
Articulat
tărâța
Se folosește adesea la plural cu sens colectiv: tărâțe. Este un substantiv feminin cu plural regulat.
Sinonime
pleavăscoarțăcoajă
Expresii și locuțiuni
a umbla cu tărâțe — a vorbi mult și fără rost, a bate câmpii
Etimologie
Din slavă (trebiti, a treiera) sau din bulgară, prin intermediul cuvântului 'tărâță'.
Se scrie corect: Se scrie cu â (tărâță), nu cu î. Atenție la diacritice: tărâță, nu tarâță sau tărîță.