țărancăsubstantiv
ță-ran-că
Definiții
substantiv feminin
1Femeie care lucrează pământul și trăiește la sat, de obicei cultivând cereale, legume sau crescând animale.
„Bunica mea este o țărancă harnică, care se trezește în zori ca să îngrijească grădina."
substantiv feminin
2Femeie de origine țărănească, care păstrează tradițiile și obiceiurile satului românesc.
„La sărbătoarea satului, țăranca îmbrăcată în costum popular a cântat o doină veche."
Gramatică
Forma masculină este 'țăran'. Se folosește cu articol hotărât 'țăranca' și nehotărât 'o țărancă'.
Sinonime
țăranăsăteancăplugărițăagricultoare
Antonime
orășeancăboieroaicănobilă
Expresii și locuțiuni
a fi țărancă de viță — a avea origini țărănești autentice, de mai multe generații
Etimologie
Din latină 'tributanus' (care plătește tribut), evoluat în română la 'țăran', cu sufixul feminin '-că'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'ț' și cu 'â' în interior: 'țărancă', nu 'țarancă' sau 'țîrâncă'.