tărăboanță - definiție, sinonime, exemple

DEX › tărăboanță

tărăboanțăsubstantiv

tă-ră-boan-ță

Definiții

substantiv feminin

1Zgomot mare și confuz, larmă, gălăgie; scandal, ceartă.

„S-a făcut o tărăboanță în stradă că s-au adunat toți vecinii."

substantiv feminin

2Persoană gălăgioasă sau certăreață (mai ales femeie).

„Nu mai fi o tărăboanță și liniștește-te!"

Gen

feminin

Număr

singular

Plural

tărăboanțe

Articulat

tărăboanța

Se folosește mai ales în registrul familiar sau popular. Pluralul este regulat.

gălăgielarmăzarvăscandal hărmălaiebătaie de cap

liniștepacetăcere

a face tărăboanță — a face gălăgie, a provoca scandal

Probabil de origine expresivă, legată de zgomot și larmă; posibil din limba turcă sau bulgară, dar nu este cert.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 't' și cu 'â' după 'r': tărăboanță. Nu confunda cu 'tărăboanțe' (plural).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.