țapsubstantiv
țap
Definiții
substantiv masculin
1Mamifer rumegător, masculul caprei, cu coarne arcuite și barbă, domesticit pentru lapte, carne și blană.
„Țapul păștea liniștit pe colina verde."
substantiv masculin
2Persoană care suportă vina sau pedeapsa pentru faptele altora (în sintagma țap ispășitor).
„El a fost făcut țap ispășitor pentru greșelile echipei."
Gramatică
Pluralul este țapi, iar articulat hotărât singular este țapul. Este un substantiv masculin cu forme regulate.
Expresii și locuțiuni
țap ispășitor — Persoană sau entitate care poartă vina altora, sacrificată pentru a absolvi pe ceilalți de responsabilitate.
a se urca în țap — A se încăpățâna, a fi îndărătnic (regional).
Etimologie
Din latină *tappus* sau din greacă veche *tragos*, prin intermediul slavonului.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: țap, nu țîp. Atenție la diacritice: ț (ț) și ă (ă).