țânțar - definiție, sinonime, exemple

DEX › țânțar

țânțarsubstantiv

țân-țar

Definiții

substantiv masculin

1Insectă mică, cu corp subțire și aripi, care se hrănește cu sângele oamenilor și al animalelor; femela înțeapă și poate transmite boli.

„Vara, țânțarii ne deranjează seara pe terasă."

substantiv masculin

2Unealtă sau dispozitiv care produce un zumzet asemănător cu bâzâitul țânțarului (mai rar).

„Bătrânul folosea un țânțar pentru a alunga păsările din livadă."

Gramatică

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

țânțari

Articulat

țânțarul

Substantiv masculin cu plural în -i. Forma articulată hotărât: țânțarul (singular), țânțarii (plural).

Sinonime

muscă insectățânțar de noapte

Expresii și locuțiuni

a fi țânțar — a fi foarte subțire sau slab (glumeț)

a umbla ca țânțarul — a fi agitat, a se mișca neîncetat

Etimologie

Din latină *zinzalus, prin intermediul grecescului 'tzintzaron' sau direct din onomatopeea 'țânț' care imită bâzâitul insectei.

Se scrie corect: Se scrie cu â (nu cu î) și cu ț la început: țânțar. Greșeală frecventă: 'țânțar' scris 'țânțar' sau 'țânțar' – dar corect este cu â după ț.

Vrei mai multe detalii? Întreabă profesorul AI despre „țânțar"

Nu înțelegi o temă? Întreabă profesorul AI 🎓

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.

Cont gratuit