1Substanță organică naturală, astringentă, prezentă în plante, în special în scoarța copacilor, în frunze și în fructe, folosită în tăbăcirea pieilor, în medicină și în industria vinului.
„Taninurile din vin îi dau un gust ușor amar și o textură uscată."
Gramatică
Gen
masculin
Număr
plural
Plural
taninuri
Articulat
taninurile
Se folosește de obicei la plural; singularul este 'tanin'.
Sinonime
taninsubstanță tanantă
Etimologie
Din franceză 'tanin', derivat din 'tan' (scoarță de stejar folosită la tăbăcire), din latină 'tannum'.
Se scrie corect: Se scrie 'taninos' cu 'o' la final, nu 'taninoss' sau 'taninusi'.