taicăsubstantiv
tai-că
Definiții
substantiv masculin
1Tată, folosit mai ales în vorbirea familiară sau regională.
„Taică-meu lucrează la fabrică."
substantiv masculin
2Termen de adresare respectuos sau afectuos către un bărbat mai în vârstă.
„Taică, ai putea să mă ajuți cu treaba asta?"
Gramatică
Articulat
taică (forma articulată este aceeași, dar se folosește cu forme posesive: taică-meu, taică-tău)
Se folosește frecvent cu adjective posesive: taică-meu, taică-tău, taică-său. Este o formă populară pentru 'tată'.
Expresii și locuțiuni
taică-meu — Tatăl meu (în vorbirea familiară).
a-i spune cuiva taică — A se adresa cu respect unui bărbat mai în vârstă.
Etimologie
Din slavă veche 'tьtь' sau din bulgară 'tajko', cu influență din maghiară 'tat'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' la final, nu 'taica'. Atenție la diacritice: taică, nu taică fără ă.