țâfniverb
țâf-ni
Definiții
verb intranzitiv
1a se supăra, a se enerva brusc, a manifesta o nemulțumire exagerată, adesea cu o atitudine trufașă sau capricioasă
„S-a țâfnit când a aflat că nu merge la film."
verb reflexiv
2a se arăta supărat sau jignit, a se bosumfla
„Nu te mai țâfni pentru o glumă!"
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma infinitivă: a țâfni. Participiul: țâfnit. Gerunziu: țâfnind. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea' la perfect compus: am țâfnit.
Sinonime
se supărase bosumflase încruntase morocănise ofensa
Antonime
se împăcase liniștise binedispune
Expresii și locuțiuni
a-i veni țâfna — a se supăra brusc, fără motiv serios
Etimologie
Probabil de origine expresivă, legat de cuvântul 'țâfnă' (supărare, moft), care ar putea proveni din slavă sau este o creație onomatopeică.
Se scrie corect: Se scrie cu â după ț, nu cu î: 'țâfni', nu 'țîfni'. Atenție la diacritice: ț și â.