țăcănitsubstantiv
ță-că-nit
Definiții
substantiv neutru
1Sunet scurt și sec, produs de lovituri repetate sau de un mecanism care funcționează neregulat.
„Se auzea un țăcănit ritmic dinspre motor."
substantiv neutru
2Zgomot caracteristic produs de ciocănitoare când ciugulește scoarța copacilor.
„Țăcănitul ciocănitorii se auzea din pădure."
Gramatică
Se folosește mai des la singular; pluralul este rar.
Expresii și locuțiuni
a face țăcănituri — a produce sunete scurte și repetate, de obicei deranjante
Etimologie
Derivat din verbul 'a țăcăni', de origine onomatopeică.
Se scrie corect: Se scrie cu ă și â: țăcănit, nu 'țacănit' sau 'țăcanit'.