tabusubstantiv
ta-bu
Definiții
substantiv neutru
1Interdicție sau restricție impusă de anumite norme sociale, religioase sau culturale asupra unor acțiuni, cuvinte sau subiecte considerate sacre sau impure.
„În multe culturi, vorbitul despre moarte este un tabu."
adjectiv invariabil
2Care este interzis sau evitat din cauza unor convenții sociale sau morale.
„Subiectele tabu sunt adesea evitate în discuțiile publice."
Gramatică
Adjectivul este invariabil, iar substantivul se folosește frecvent la singular.
Sinonime
interdicțieoprelișterestricție
Expresii și locuțiuni
a fi tabu — a fi interzis sau evitat din punct de vedere social sau cultural
Etimologie
Din franceză tabou, prin engleză taboo, din limba tongană tabu (interzis, sacru).
Se scrie corect: Se scrie corect 'tabu', nu 'taboo' sau 'tabou'. Atenție la plural: 'tabuuri'.