Definiții
substantiv feminin
1Suprafață plană și netedă, de obicei neagră sau verde, pe care se scrie cu cretă, folosită în școli pentru predare.
„Profesoara a scris ecuația pe tablă."
substantiv feminin
2Foaie subțire de metal sau de alt material dur, cu forme diverse, folosită în construcții sau în industrie.
„Acoperișul casei era făcut din tablă zincată."
substantiv feminin
3Suprafață plană și rigidă, de obicei din lemn sau plastic, folosită pentru a juca anumite jocuri (șah, table etc.).
„Am așezat piesele de șah pe tablă."
Expresii și locuțiuni
a fi la tablă — A fi chemat de profesor să rezolve o problemă sau să răspundă în fața clasei, scriind pe tablă.
a pune pe tablă — A prezenta public o problemă sau o discuție; a supune dezbaterii.