tăbărîverb
tă-bă-rî
Definiții
verb intranzitiv
1A se așeza sau a se instala undeva, de obicei în număr mare, pentru o perioadă de timp; a se așeza în tabără.
„Armata a tăbărât la marginea pădurii."
verb intranzitiv
2A se năpusti, a se arunca cu violență asupra cuiva sau a ceva.
„Câinii au tăbărât asupra intrusului."
verb reflexiv
3A se așeza (despre păsări) pe un loc, pentru a se odihni sau a cuibări.
„Găinile s-au tăbărât pe gard."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Conjugare: eu tăbărăsc, tu tăbărăști, el/ea tăbărăște, noi tăbărâm, voi tăbărâți, ei/ele tăbărăsc. Participiul: tăbărât. Gerunziu: tăbărând.
Sinonime
a se așezaa se instalaa se năpustia se aruncaa se repezi
Expresii și locuțiuni
a tăbărî pe cineva — a se năpusti cu violență asupra cuiva, a-l ataca
Etimologie
Din slavă (bulgară) 'tabarja' sau din turcă 'tabur', cu sensul de 'a se așeza în tabără'.
Se scrie corect: Se scrie cu â după b: tăbărî, nu tăbârî sau tăbări. Atenție la diacritice: â și î.