tăbâltoc - definiție, sinonime, exemple

DEX › tăbâltoc

tăbâltocsubstantiv

tă-bâl-toc

Definiții

substantiv neutru

1Unealtă de lemn cu care se bate pământul sau pietrele, folosită în construcții sau la pavaje; maiul.

„Muncitorul lovea piatra cu tăbâltocul pentru a o nivela."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

tăbâltoace

Articulat

tăbâltocul

Se folosește frecvent la plural, mai ales în contexte tehnice.

maiciocan de lemnbătător

Probabil de origine slavă, legat de cuvântul 'tăbâlci' (a bate, a lovi).

Se scrie corect: Se scrie cu â după tă- și cu â în a doua silabă: tă-bâl-toc. Atenție să nu confundați cu 'tăbăc' (persoană care tăbăcește piei).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.