suspensivadjectiv
sus-pen-siv
Definiții
adjectiv
1Care are efectul de a suspenda sau de a amâna o acțiune, o decizie sau un proces; care produce o întârziere.
„Decizia suspensivă a instanței a amânat procesul."
adjectiv
2Care creează suspans, tensiune sau neliniște (despre o operă literară, un film etc.).
„Filmul are un final suspensiv care te ține cu sufletul la gură."
Gramatică
Plural
suspensivi (masc.), suspensive (neutru/fem.)
Articulat
suspensivul, suspensiva
Adjectiv de tipul 4 terminații: suspensiv, suspensivă, suspensivi, suspensive. Se folosește și ca substantiv în sintagma 'condiție suspensivă'.
Sinonime
amânătorîntârzietortensionantplin de suspans
Expresii și locuțiuni
condiție suspensivă — Condiție care, până la îndeplinirea ei, împiedică producerea efectelor unui act juridic.
Etimologie
Din franceză suspensif, italiană sospensivo, latină suspensivus.
Se scrie corect: Se scrie cu 's' după 'p', nu 'supensiv' sau 'suspensiv' cu 'c' în loc de 's'. Atenție la dublul 's'.