șurubsubstantiv
șu-rub
Definiții
substantiv neutru
1Piesă metalică sau din plastic, formată dintr-o tijă cu filet și un cap, folosită pentru a fixa sau a îmbina piese.
„Am strâns șurubul cu șurubelnița."
substantiv neutru
2Dispozitiv cu elice folosit pentru propulsia navelor sau a aeronavelor.
„Elicea vaporului este numită și șurub."
Gramatică
La plural: șuruburi. Articulat hotărât: șurubul. Se folosește și forma diminutivală 'șurubel'.
Sinonime
tijă filetatăbulonpreș
Expresii și locuțiuni
a-i lipsi o doagă (sau un șurub) — a fi nebun, a se comporta ciudat
Etimologie
Din germană Schraube, prin intermediul maghiară sau direct.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' inițial, nu cu 's' (șurub, nu surub). Atenție la diacritice: șurub, nu surub.