surmenajsubstantiv
sur-me-naj
Definiții
substantiv neutru
1Stare de oboseală extremă, fizică sau psihică, cauzată de un efort prelungit sau excesiv.
„După sesiunea de examene, elevii resimt un puternic surmenaj."
substantiv neutru
2Episod de epuizare nervoasă sau intelectuală, adesea asociat cu stresul și suprasolicitarea.
„Medicul i-a recomandat odihnă pentru a evita surmenajul."
Gramatică
Substantiv neutru, cu pluralul surmenaje. Este adesea folosit la singular, mai ales în contexte medicale sau psihologice.
Sinonime
epuizareobosealăextenuaresuprasolicitare
Antonime
odihnărelaxarevigoare
Expresii și locuțiuni
a face surmenaj — a se suprasolicita, a munci sau a studia excesiv până la epuizare
Etimologie
Din franceză surmenage, derivat din verbul surmener (a suprasolicita).
Se scrie corect: Se scrie surmenaj, cu 'j' la final, nu 'g' sau 'ge'. Atenție la grupul 'sur-' de la început.