supremadjectiv
su-prem
Definiții
adjectiv
1Care este deasupra tuturor, care nu are egal; cel mai înalt în grad, valoare sau importanță.
„Curtea Supremă este cea mai înaltă instanță din țară."
adjectiv
2Care este ultimul, final, decisiv (în expresii ca 'momentul suprem').
„A venit momentul suprem al competiției."
Gramatică
Adjectiv de grad pozitiv, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: suprem (masc. sg.), supremă (fem. sg.), supremi (masc. pl.), supreme (fem. pl.).
Expresii și locuțiuni
a-și da ultimul suflu (sau sacrificiul suprem) — a muri pentru o cauză sau a face un sacrificiu final
putere supremă — autoritate absolută, deasupra oricărei alte puteri
Etimologie
Din franceză suprême, latină supremus, superlativul lui superus (de sus).
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 's', nu 'suprem' cu 'â' sau 'î'. Atenție la forma feminină 'supremă' cu 'ă' final.