supinsubstantiv
su-pin
Definiții
substantiv neutru
1Formă verbală nepersonală care exprimă o acțiune și se folosește după prepozițiile 'de', 'la', 'pentru', având sens pasiv sau activ.
„Am de rezolvat tema la matematică."
substantiv neutru
2În gramatica tradițională, modul verbal care se construiește cu prepoziția 'de' + participiul verbului, având valoare de complement circumstanțial de scop sau de agent.
„Cartea este de citit în vacanță."
Gramatică
Se folosește în construcții precum 'de + participiu' (ex: de citit, de scris). Nu se conjugă, dar are forme pentru diateza activă și pasivă.
Sinonime
mod verbalformă verbală nepersonală
Expresii și locuțiuni
a avea de + supin — a avea obligația sau sarcina de a face ceva
Etimologie
Din latină 'supinus' (întins pe spate), prin franceză 'supin'.
Se scrie corect: Se scrie 'supin', nu 'supîn' sau 'supinn'. Atenție la diacritice: 'supin' cu 'i' scurt.