superlativsubstantiv
su-per-la-tiv
Definiții
substantiv neutru
1Grad de comparație al adjectivelor și adverbelor care arată o calitate într-o măsură foarte mare sau maximă.
„În propoziția „Maria este cea mai bună elevă”, cuvântul „cea mai bună” este la superlativ."
substantiv neutru
2Formă gramaticală care exprimă cea mai înaltă treaptă a unei însușiri.
„Superlativul absolut se formează cu prefixe ca „foarte”, „extrem de”."
Gramatică
Se folosește și ca adjectiv (de exemplu, „gradul superlativ”).
Sinonime
grad superlativsuperlativ absolutsuperlativ relativ
Expresii și locuțiuni
superlativ absolut — Formă care exprimă o calitate în grad maxim, fără comparație (ex: foarte frumos).
superlativ relativ — Formă care exprimă o calitate în grad maxim în raport cu un grup (ex: cel mai înalt dintre elevi).
Etimologie
Din franceză superlatif, latină superlativus.
Se scrie corect: Se scrie cu „u” după „s” și cu „a” după „l”: superlativ, nu „superlativ” cu „e”.