sulăsubstantiv
su-lă
Definiții
substantiv feminin
1Unealtă ascuțită, cu vârf ascuțit și mâner, folosită pentru a găuri pielea sau alte materiale.
„Cizmarul folosea sula pentru a face găuri în talpă."
substantiv feminin
2Țepușă ascuțită folosită la scosul măruntaielor sau la alte operații în abator.
„Măcelarul a folosit sula pentru a fixa carnea."
Gramatică
Se declină: sulă, sule, sula, sulele. La genitiv-dativ singular: sulei.
Expresii și locuțiuni
a umbla cu sula — a se amesteca în treburile altora, a fi băgăreț
Etimologie
Din latină subula, cu același sens.
Se scrie corect: Se scrie cu 's' și 'ă' la final, nu 'sula' fără diacritice.