subordonatoradjectiv
su-bor-do-na-tor
Definiții
adjectiv
1Care are rolul de a subordona, de a pune în dependență; care introduce o propoziție subordonată (despre conjuncții sau locuțiuni conjuncționale).
„Conjuncția subordonatoare „că” introduce o propoziție completivă."
substantiv masculin
2Persoană sau instituție care subordonează, care impune autoritate sau dependență.
„În ierarhia firmei, subordonatorul direct al echipei este managerul de proiect."
Gramatică
Adjectiv folosit frecvent în sintaxă, mai ales în sintagma „conjuncție subordonatoare”. Ca substantiv, se acordă ca un substantiv masculin.
Expresii și locuțiuni
conjuncție subordonatoare — Conjuncție care introduce o propoziție subordonată, legând-o de regentă (ex: că, să, dacă, deoarece).
Etimologie
Din verbul „a subordona” + sufixul „-tor”, după modelul francez „subordonateur”.
Se scrie corect: Se scrie cu „-tor” la final, nu „-toriu”. Atenție la grupul „-or-” din mijloc: subordonator, nu subordinator.