suborbitaladjectiv
su-bor-bi-tal
Definiții
adjectiv
1Care se referă la traiectoria unui obiect (de obicei o rachetă sau un proiectil) care nu atinge orbita Pământului, adică nu reușește să intre pe o orbită stabilă în jurul Pământului.
„Racheta a efectuat un zbor suborbital, atingând o altitudine de 100 de kilometri."
Gramatică
Plural
suborbitali (masc.), suborbitale (neutru/fem.)
Articulat
suborbitalul (masc. sg.), suborbitala (fem. sg.)
Adjectiv invariabil la feminin singular (suborbitală), dar la plural feminin/neutru se folosește 'suborbitale'.
Sinonime
suborbital (nu are sinonime exacte)balistic (în context)
Expresii și locuțiuni
zbor suborbital — Zbor al unei rachete sau nave spațiale care urmează o traiectorie parabolică, fără a atinge viteza orbitală.
Etimologie
Din franceză 'suborbital', compus din prefixul 'sub-' (sub, sub-) și 'orbital' (referitor la orbită), din latină 'orbita' (urmă, orbită).
Se scrie corect: Se scrie cu 'sub-' și 'orbital', fără cratimă. Atenție la litera 'b' din 'sub' și la 'o' din 'orbital'.