sublocotenentsubstantiv
sub-lo-co-te-nent
Definiții
substantiv masculin
1Grad militar inferior locotenentului, corespunzând primei trepte de ofițer într-o armată.
„Sublocotenentul a primit prima sa misiune pe front."
substantiv masculin
2Persoană care deține acest grad.
„Sublocotenentul Popescu a fost felicitat pentru curajul său."
Gramatică
Se declină ca un substantiv masculin cu articol nehotărât 'un sublocotenent' și hotărât 'sublocotenentul'. Pluralul este 'sublocotenenți'.
Sinonime
ofițer subalterngrad militar inferior
Expresii și locuțiuni
a fi sublocotenent — a deține cel mai mic grad de ofițer
Etimologie
Din franceză 'sous-lieutenant', compus din 'sous' (sub) și 'lieutenant' (locotenent).
Se scrie corect: Se scrie într-un singur cuvânt, cu 'sub' la început, nu 'sub locotenent'. Atenție la grupul 'co' din mijloc: sublocotenent, nu sublocotenent.