struguresubstantiv
stru-gu-re
Definiții
substantiv masculin
1Fructul viței de vie, format dintr-un ciorchine cu boabe mici, dulci sau acrișoare, folosit pentru consum direct sau pentru vin.
„Toamna, culegem struguri din vie."
substantiv masculin
2Ciorchinele acestui fruct, considerat ca unitate.
„A cumpărat un strugure mare de la piață."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'strugurii'. Este un substantiv cu plural neregulat (strugure - struguri).
Expresii și locuțiuni
a face struguri — a produce struguri (despre viță de vie)
strugure acru — ceva ce pare bun, dar este de fapt neplăcut sau inaccesibil
Etimologie
Din latină 'strues' (grămadă) sau din greacă veche 'staphyle' (ciorchine), prin intermediul slavilor.
Se scrie corect: Se scrie 'strugure', nu 'strugure' cu 'â' sau 'strugure' cu 'u' dublu. Atenție la plural: 'struguri', nu 'strugurei'.