strănuta - definiție, sinonime, exemple

DEX › strănuta

strănutaverb

stră-nu-ta

Definiții

verb intranzitiv

1A scoate brusc aer pe nas și pe gură, în mod reflex, din cauza unei iritații a mucoasei nazale.

„Când ești răcit, strănuți des."

Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular, prezent indicativ. Infinitiv: a strănuta. Participiu: strănutat. Gerunziu: strănutând.

a strănuia așternuta (rar)

Din latină sternutare, prin intermediul formei populare.

Se scrie corect: Se scrie cu ă după str-, nu cu â: strănuta, nu strânuta.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.