strănutsubstantiv
stră-nut
Definiții
substantiv neutru
1Actul de a strănuta; expulzare bruscă și zgomotoasă a aerului din plămâni prin nas și gură, de obicei ca reacție la o iritație a mucoasei nazale.
„Un strănut puternic l-a făcut să scape ochelarii din mână."
substantiv neutru
2Sunetul caracteristic produs în timpul acestei expulzări.
„Strănutul lui a răsunat în toată sala de clasă."
Gramatică
Substantiv provenit din verbul 'a strănuta'. Pluralul este 'strănuturi' (rar folosit), iar forma articulată hotărât este 'strănutul'.
Sinonime
sneeze (în engleză, dar în română nu are sinonim exact)strănutare
Expresii și locuțiuni
a-i veni să strănute — a simți nevoia de a strănuta
Etimologie
Din latină 'sternutare' (a strănuta frecvent), prin intermediul formei populare românești.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'str' și cu un singur 'n': strănut, nu 'strănunt' sau 'strănut' cu 'â'.