stărețisubstantiv
stă-reți
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care conduce o mănăstire; stareț (plural).
„Stăreții mănăstirilor s-au întâlnit pentru a discuta problemele obștii."
Gramatică
Formă de plural pentru 'stareț'. Se folosește cu articol hotărât: stăreții.
Etimologie
Din slavonă 'starĭcĭ' (bătrân, călugăr), prin intermediul grecescului 'starets'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'st' și cu 'ț' înainte de 'i': stăreți, nu 'stareți' sau 'stăreţi'.