sporsubstantiv
spor
Definiții
substantiv neutru
1Creștere, dezvoltare, progres într-o activitate; rezultat pozitiv al muncii.
„Muncește cu spor la teme."
substantiv neutru
2Viteză, iuțeală în executarea unei acțiuni.
„Lucra cu spor ca să termine înainte de termen."
substantiv neutru
3În biologie, celulă sau grup de celule rezistentă, care servește la reproducerea unor plante și ciuperci.
„Ciupercile se înmulțesc prin spori."
Gramatică
La plural, forma obișnuită este 'sporuri', dar în anumite contexte se folosește și 'spori' (pentru sensul biologic).
Sinonime
progresavântrandamentvitezăbelșug
Antonime
regresstagnarelene
Expresii și locuțiuni
cu spor — cu succes, cu rezultate bune; urare de succes la muncă
a avea spor — a avea succes, a progresa
Etimologie
Din slavă (veche) 'sporъ' (abundență, belșug), prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie întotdeauna cu 's', nu cu 'z' (nu 'zpor'). Atenție la plural: 'sporuri', nu 'sporii' (pentru sensul general).