spondeusubstantiv
spon-deu
Definiții
substantiv neutru
1Picior metric format din două silabe lungi (în versificația antică) sau două silabe accentuate (în versificația modernă).
„În poezia antică, spondeul era folosit pentru a crea un ritm solemn."
Gramatică
Se folosește mai ales la singular; pluralul este rar.
Etimologie
Din franceză spondée, care provine din latină spondeus, din greacă spondeios (referitor la libații, deoarece era folosit în cântecele de libație).
Se scrie corect: Se scrie cu 'eu' la final, nu 'eul' sau 'eu' cu altă formă. Atenție la diacritice: spondeu, nu spondeu fără accent.