spoitor - definiție, sinonime, exemple

DEX › spoitor

spoitorsubstantiv

spoi-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care spoiește, adică acoperă cu un strat subțire de vopsea, var sau altă substanță o suprafață (pereți, obiecte).

„Spoitorul a venit să văruiască pereții casei."

substantiv masculin

2Persoană care înșală, care minte, care încearcă să ascundă adevărul prin vorbe frumoase (sens figurat).

„Nu te încrede în el, e un spoitor de meserie."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

spoitore

Articulat

spoitorul

Forma feminină: spuitoare (rar folosită). Se conjugă ca substantivul 'vânzător'.

vopsitorzugravvăruitormincinospăcălitor

sincer cinstit

a spoitori (pe cineva) — a înșela, a păcăli pe cineva

Din verbul 'spoi' + sufixul '-tor', de origine slavă (a acoperi cu var).

Se scrie corect: Se scrie 'spoitor', nu 'spoytor' sau 'spuitor'. Atenție la diftongul 'oi'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.