spicsubstantiv
spic
Definiții
substantiv neutru
1Inflorescență a cerealelor și a altor plante, formată din flori așezate de-a lungul unei axe centrale.
„Grâul are spicul plin de boabe."
substantiv neutru
2Partea superioară a unei plante erbacee care conține semințele, folosită adesea ca simbol al recoltei.
„La sărbătoarea recoltei, copiii au adus spice de grâu."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'spicele'. Este un substantiv de tip neutru, cu pluralul în '-e'.
Sinonime
spic de grâuspic de porumbinflorescență
Expresii și locuțiuni
a culege spice — a strânge spicele rămase pe câmp după seceriș
spicul de grâu — simbol al belșugului și al recoltei
Etimologie
Din latină 'spicum' (variantă a lui 'spica'), care înseamnă 'vârf, spic'.
Se scrie corect: Se scrie 'spic', nu 'spik' sau 'spic' cu altă grafie. Atenție la plural: 'spice', nu 'spicuri'.