șperțarsubstantiv
șper-țar
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care dă șperțuri (mită) pentru a obține favoruri sau pentru a rezolva probleme prin mijloace necinstite.
„Șperțarul i-a oferit funcționarului o sumă de bani ca să-i grăbească actele."
substantiv masculin
2Persoană care acceptă sau solicită mită, coruptă.
„Polițistul s-a dovedit a fi un șperțar, luând bani de la șoferi."
Gramatică
Formă populară, cu conotație negativă; folosit mai ales în registrul familiar.
Sinonime
mitarcoruptdătător de mităluător de mită
Expresii și locuțiuni
a fi șperțar — a fi corupt, a accepta sau a da mită
Etimologie
Derivat din substantivul 'șperț' (mită), de origine germană (Sperrung) sau maghiară (sperț), cu sufixul -ar.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' inițial și 'ț' în interior: șperțar, nu 'sperțar' sau 'șperțar' cu 's' simplu.