sperjursubstantiv
sper-jur
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care jură strâmb, care nu respectă jurământul făcut; persoană care comite sperjur.
„Sperjurul a fost pedepsit de lege pentru că a mințit în fața instanței."
Gramatică
Se folosește și ca adjectiv (de exemplu, 'martor sperjur').
Expresii și locuțiuni
a fi sperjur — a nu-și respecta jurământul sau promisiunea solemnă
Etimologie
Din latină 'perjurium' (jurământ fals), influențat de 'sperjur' în limbile romanice.
Se scrie corect: Se scrie cu 'sper-' la început, nu 'sperjur' cu 'ș' sau 'spirjur'. Atenție la grupul 'jur'.