Definiții
verb tranzitiv
1a atârna pe cineva de gât cu o funie, provocând moartea; a executa prin spânzurare
„În Evul Mediu, hoții puteau fi spânzurați în piața publică."
verb reflexiv
2a se sinucide atârnându-se de gât
„Din disperare, s-a spânzurat în podul casei."
verb tranzitiv
3a atârna ceva în aer, a suspenda
„A spânzurat candelabrul de tavan."
verb reflexiv
4a se agăța de ceva, a rămâne atârnat
„Maimuța s-a spânzurat de creangă cu coada."
Expresii și locuțiuni
a-i spânzura ceva de limbă — a fi pe punctul de a spune ceva, a-i sta pe limbă
spânzuratul de gât — pedeapsa capitală prin spânzurare
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: spânzura, nu spînzura. Atenție la diacritice: spânzura (verb), spânzură (persoana a III-a singular).