șnițelsubstantiv
șni-țel
Definiții
substantiv neutru
1fel de mâncare preparat dintr-o felie subțire de carne (de obicei porc, pui sau vițel), trecută prin făină, ou și pesmet, prăjită în ulei sau untură.
„La restaurant am comandat un șnițel de pui cu cartofi prăjiți."
substantiv neutru
2felie subțire de carne sau alt ingredient (de exemplu, brânză, ciuperci) preparată în același mod.
„Șnițelul de ciuperci este o alternativă vegetariană delicioasă."
Gramatică
Se folosește frecvent la plural, mai ales în forma articulată 'șnițelele'. Este un împrumut recent, adaptat fonetic.
Expresii și locuțiuni
a fi ca un șnițel — a fi plat, subțire, fără volum (adesea despre obiecte sau despre o persoană slabă).
Etimologie
Din germană Schnitzel, prin intermediul maghiară sau direct, cu adaptare la sistemul fonetic românesc.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' la început și cu 'ț' în interior: șnițel, nu 'snițel' sau 'șnițel' cu 'ț' greșit. Atenție la plural: șnițele, nu 'șnițeli'.